Viața e ca un film, numai că unele filme au happy-end, sunt romance, comedii, altele sunt drame. Până la urmă ce sunt filmele, dacă nu povești de viață ecranizate?
Ceea ce vreau să-ți amintesc, însă, este că fiecare film are un scenarist, un regizor și un actor principal. Actorul principal ești tu. Dar cine sunt scenaristul și regizorul?
Psihologul Eric Berne spunea că alegerile noastre de viață stau în mâinile unui copil de aproximativ 5 ani. Copilul care am fost cândva. Pus în fața unor situații de viață cărora nu știe să le facă față, acel copil ia o decizie de a acționa pe baza unor modele pe care le cunoaște.
Ce modele cunoaște copilul? Ai ghicit, părinții. Dar mai sunt câteva - basmele copilăriei, spunea Berne. Eu aș adăuga, astăzi, desenele animate și jocurile pe calculator. Acolo sunt eroii care oferă modele, atunci când copilul se află în situații conflictuale, în fața unor abuzuri sau traume.
A avea un model din basme, nu înseamnă că o să ne purtăm ca Cenușăreasa, întreaga viața. Sunt momente când, adulți fiind, ne trezim în aceleași situații, ceva mai complexe, e drept, și acționăm instinctiv, pe baza modelului fixat în memoria noastră afectivă.
Prin urmare, ca femeie, vei crede, inconștient, că destinul tău e să-i servești pe ceilalți, dar speri, în ascuns, că un prinț te va salva, cândva, de cratițele și oalele bucătăriei tale. Vei suporta umilințele unui soț abuziv sau ale unei soacre băgărețe, asta dacă nu cumva chiar mama ta e cea care te manipulează.
Sigur, în basme vine și seara balului, iar tu găsești o soluție pentru a supraviețui: un prinț cu care te poți întâlni pe ascuns, doar până la miezul nopții. Ar mai fi o variantă: să visezi, la nesfârșit, un prinț care să te salveze. Dar ghici ce? Visul e doar fantasmă a nopții, iar anii trec și nimeni nu te mai salvează.
Albă-ca-Zăpada - tânăra căreia mama (nu neapărat vitregă) i-a interzis să devină femeie. O femeie în corp de copil. Eterna adolescentă care nu poate să rivalizeze cu feminitatea covârșitoare” a mamei și care va alege bărbați trecuți de prima tinerețe, căutând iubirea tatălui.
Frumoasa din pădurea ,,adormită” care fie fuge de propria sexualitate, adormindu-și feminitatea, fie doarme pentru a nu vedea realiatatea lumii în care trăiește.
Frumoasa și Bestia… mai e cazul să-ți explic? Încă mai speri că iubirea ta va transforma ,,bestiia” de lângă tine, în bărbatul iubitor?
Cândva, am avut un tânăr client care nu a fost îmbrățișat niciodată. Crescut de o mamă depresivă și de un tată plecat din zori și până-n seară, nu a avut alinare decât în lumea desenelor animate și a jocurilor pe calculator.
Prin urmare, Futurama era modelul: nefericitul Fry, un puști criogenat, se trezește într-o lume de roboți și mutanți, peste mii de ani. Nu intru în detalii, nu e importantă povestea, ci felul în care clientul meu a perceput personajul.
Însetat de afecțiune, s-a izbit de un zid, o lume ,,de roboți”, dar s-a adaptat. Îmi amintesc simbolul tristeții acestui tânăr, într-o tehnică terapeutică: un braț de robot, încremenit ca o gheară. Brațul mamei care nu a înconjurat, cu iubire, niciodată, copilul care a fost. Nu din răutate, ci din durere.
Acesta supraviețuiește, într-un fel sau altul, adaptându-se. Este exact ceea ce ai făcut și tu, copil fiind. Clientul meu a decis că într-o astfel de lume supraviețuiești iubind robotul, acceptând că nu vei simți vreodată, căldura unei îmbrățișări.
Vrei să știi deznodământul?
Este exact ceea ce te voi învăța și pe tine. Fie că ai o poveste clasică, fie că e modernă, gândește-te la personajul preferat, din basmele sau desenele copilăriei. Ce admirai și ce-ți displăcea la el? Cum făcea față provocărilor?
Observi vreo legătură între acesta și anumite aspecte ale vieții tale?
Copilul nu avea prea multe variante, supraviețuirea lui depindea de părinți și de puținele cunoștințe de la acea vârstă. Dar adultul conștient poate mai mult decât atât: poate să rescrie povestea.
Așa că hai să rescriem povestea, împreună: Într-o zi, Cenușăreasa, sătulă de spălat oale îmbrăcată în zdrențe, lasă totul baltă, face un duș emoțional și schimbă garderoba. Ceva mai provocator, o picătură de parfum franțuzesc ,,Je m'en fiche” ( mă doare-n cot, în traducere liberă) și organizează un bal. Nu mai așteaptă niciun prinț să o salveze, ci se salvează ea însăși, devenind regina vieții ei.
Cum ți se pare varianta aceasta? Dacă-ți place te invit să-ți rescrii povestea.
Lasă un comentariu mai jos și spune-mi care a fost personajul preferat, în copilărie, iar eu îți voi da cheia scenariului de viață!
Psiholog Geanina Timofte
Eroina din sailor moon