Dezvoltare și echilibru emoțional. 2 Metode vechi de sute de ani

Dezvoltare și echilibru emoțional. 2 Metode vechi de sute de ani

geanina timofte
Redactat de: Geanina Timofte
Timp de citire: 4 minute

Ne apropiem de sărbătoarea Crăciunului, iar în lumea satului tradițional există o serie de obiceiuri, de ritualuri păstrate cu sfințenie de sute de ani. Aceste ritualuri au o funcție spirituală, dar și o funcție psihologică de reglare emoțională. 

Deși oamenii din vechime nu aveau ,,psiholog” la care să apeleze în momentele de criză emoțională, avea totuși ritualuri. Acestea preveneau căderile psihice prin aceea că dădeau sens sacru existenței, atât în plan individual, cât și în plan colectiv. Nu te simțeai singur, ci făceai parte dintr-o comunitate în care aveai un loc bine stabilit.

Funcția ritualului

Ritualul este un ceremonial desfășurat după reguli tradiționale, care avea funcție sacră. E un comportament respectat cu sfințenie, de sute și sute de ani, prin care omul tradițional își sincronizează existența cu planul divin.

Prin ritual se reactualizează un eveniment sacru așa cum s-a manifestat într-un timp mitic (primordial), cum spune Mircea Eliade. Astfel, omul transcende planul fizic și intră în planul sacru, căci acum, de sărbătoarea Nașterii Domnului, se deschid cerurile.

Ritualurile care se repetau în momentele speciale ale anului religios și ale anului agricol, dar și în evenimentele de trecere din viața omului. Există, de asemenea și ritualuri reparatorii și compensatorii, cu scopul de a vindeca sau a obține ceva. 

Psihologii au preluat și prelucrat multe dintre aceste ritualuri străvechi, le-au transformat în tehnici terapeutice. Le-au adaptat pentru a veni în ajutorul omului modern, rupt de tradiție, dezrădăcinat.

Am ales 2 ritualuri semnificative pentru această perioadă, unul pentru bărbați, altul pentru femei.

Maturizarea masculină. Cum să devii bărbat

De Ignat, pe 20 decembrie, avea loc ,,tăierea porcului”, cu multiple semnificații: ca ritual de trecere pentru bărbați și ca act sacrificial împotriva întunericului. Este o sărbătoare arhaică ce se suprapune cu sărbătoarea creștină a Sfântului Mucenic Ignatie, co-existând de sute de ani. Ritualul marchează, pe lângă trecerea de la întuneric la lumină ( în preajma solstițiului de iarnă)  și trecerea tânărului adolescent la statutul de bărbat.

Pregătit prin post și spovedanie, la vremea cuvenită, tânărul era pregătit și inițiat de ceilalți bărbați pentru ,,botezul sângelui”. Actul de a sacrifica animalul semnifica învingerea slăbiciunii, milei, sensibilității, dovedind capacitatea de a asigura hrana familiei sale, ca bărbat.

Simbolic, acest ritual ne amintește că un băiat are nevoie de inițiere din partea celorlalți bărbați. Desprinderea de copilărie a băiatului (și de protecția maternă) se face exclusiv cu intrarea în grupul bărbaților maturi. 

Fie că ești tatăl unui băiat, fie că ești unchi, bunic, frate mai mare, creează o relație cu tânărul din familia ta. Iubește-l, învață-l cu răbdare, ține-l pe lângă tine și inițiază-l în fascinanta voastră lume masculină. Fără o separare periodică, de energia feminină, este imposibilă maturizarea deplină.

Purificare feminină. Cum să transformi durerea în iubire

Cel de-al doilea ritual, feminin, de astă dată, este pregătirea ,,pâinii sacre”. Colacul de crăciun, cozonacul, pâinea, nu reprezintă doar hrană fizică, ci și hrană spirituală, de aceea pregătitul acesteia devine un ritual sacru. 

Femeia din societatea patriarhală nu avea libertatea și independența pe care o are azi, femeia modernă. Ea aduna, de-a lungul anului, durere, tristețe, revoltă, neputință, furie, care se putea vărsa asupra celor dragi. Alteori, aceste emoții se blocau înăuntrul ei, îmbolnăvind-o fizic.

Iată cum simplu act al frământării pâinii și al colacilor, regla emoțional eliberând, corporal, energiile stagnate ale atâtor dureri. Lovind cu pumnii, strângând, apăsând, aluatul pregătit cu grijă, ritualic, femeia își elibera durerea, tristețea, mânia, neputința. La frământatul care ținea în jur de două ore, puteau participa, pentru a susține și a-i ușura efortul, alte femei apropiate, uneori chiar bărbatul ei.

După ce dospeau, aceste dureri, odată cu aluatul, erau arse și purificate prin coacerea în cuptor (vatra casei). Pâinea sacră, devenea darul bun și curat, plin de iubire, pe care Femeia îl oferea familiei și colindătorilor. 

Simbolic, acest ritual amintește femeii că are nevoie să se elibereze și să se purifice, periodic, pentru a putea fi sursa iubirii. Așa că frământă-ți pâinea sacră, dragă prietenă, în acest gest ritualic, și pregătește colacul pentru a-ți aminti de timpul sacru, etern, care transcende timpul fizic.

Psiholog Geanina Timofte

 

Distribuie articolul:
geanina timofte
Psiholog Geanina Timofte
Cine sunt eu? Sunt un om care poate să vadă dincolo de aparențe, frumusețea sufletească. Știu că bunătatea se ascunde, uneori, în spatele unor măști de apărare. Știu că nu există oameni răi, ci oameni răniți sau neiubiți. Cred în puterea de vindecare și autodepășire a fiecăruia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole care ți-ar plăcea

Simți că ai nevoie de ajutor emoțional? Eu vin în întâmpinarea ta cu soluții pentru cele mai grele probleme prin care treci. 
Geanina Timofte: Psiholog, Psihoterapeut, Trainer & Life-coach NLP.
cross-circle