Cu siguranță ai auzit oameni afirmând ,,intuiția îmi spune că ar trebui să procedez astfel”. Am convingerea că și tu ai acționat, uneori, conform unui impuls care nu are legătură nici cu rațiunea, nici cu instinctul.
,, Ceva îmi spune că nu ar fi bine să”...
Acel ceva este intuiția, dar omul modern nu prea îi dă importanță, deși se folosește de ea, mai ales în situații limită, sau în momente de indecizie.
E bine câteodată, să ieșim de sub tirania rațiunii fără a intra, totuși în misticism, pentru a face alegeri conform unui ghid interior, numit intuiție.
Rațiunea se bazează pe informațiile cunoscute, deja, pe tipare de gândire, pe experiențe și pe convingeri mentale. De aceea, mai toate rezultatele acțiunilor noastre sunt previzibile.
Ce ne facem când suntem în situații noi, de viață? Cum răspundem provocărilor, astfel încât să evoluăm?
Noi intrăm zilnic, de-a lungul vieții, în contact cu numeroase informații prin intermediul simțurilor noastre. Dar nu toate sunt percepute de către minte, ca fiind relevante pentru supraviețuirea noastră sau pentru tiparele noastre de gândire.
Prin urmare se face o selecție a acestora, în mod automat, așa că vom opera cu ceea ce a selectat mintea noastră conștientă.
Aș vrea să-ți aduci aminte de acele situații din viața ta, în care ți-a fost foarte greu să iei o decizie, pentru simplu fapt că nu ,,vedeai” ce este benefic pentru tine și ce nu.
Atunci intervine intuiția: pur și simplu știi, fără nici o logică, ce e cel mai bine de făcut.
La fel se întâmplă și în cazul unor pericole (de a pierde bani, de a avea accidente, de a merge la medic, la timp și a evita, astfel, o problemă gravă de sănătate). Intuiția îți spune ce e de făcut.
O voce interioară, un gând vag, o senzație în anumite zone ale corpului, sunt modurile în care intuiția se face auzită.
Intuiția nu e ceea ce îți dorești, nu e ceea ce speri și nu e nici frica ta. O poți confunda adesea, dar e mai mult decât atât. E ,,ceva” ce pur și simplu știi. E mai degrabă ca un ghid interior.
Existența intuiției poate fi percepută în două moduri. Pe de o parte este vocea sinelui, a ființei tale spirituale, de dincolo de ego ca manifestare în personalitate. Pe de altă parte, reprezintă informația pe care ai obținut-o prin intermediul simțurilor (văz, auz, gust, miros, simțul tactil și cel kinestezic). Aceasta din urmă ajunge mult mai rapid, la noi, decât viteza cu care o procesează rațiunea, tocmai de aceea e și mai vagă.
Acest exercițiu e ca un antrenament al intuiției, pe care e bine să-l faci cât mai des, fără să ai un motiv, anume.
În anumite situații de viață în care ai nevoie de soluții și răspunsuri care să vină libere de convingerile și tiparele tale mentale, iată ce ai de făcut:
Imaginează-ți rezultatul și fii atent la senzațiile din corpul tău: dacă se simte ok, atunci alegerea e bună pentru tine. Dacă simți un disconfort, atunci evită această cale.
Cogito ergo sum, spunea Decartes, iar de la el încoace, rațiunea a devenit stăpâna minții noastre. Am convingerea că omul a evoluat extraordinar, punând rațiunea la cârma existenței tale. Dar constat că, în mod nedrept, a stigmatizat toate celelalte capacități ale ființei, printre care se află și intuiția. E vremea să-i dăm locul cuvenit, ca ea să ne servească pentru binele nostru cel mai înalt.
Psiholog Geanina Timofte
