Am văzut de curând, într-un context despre care nu am să vorbesc, o femeie frumoasă, în jurul vârstei de 40 de ani, dezinvoltă, sexy, îmbrăcată modern, care, alături de o prietenă la fel de frumoasă, atrăgea toate privirile, admirative din partea bărbaților, invidioase din partea femeilor.
,,Vezi, fiică-sa dacă e grasă, nu o observă nimeni, nici nu există!”
,, Fiică-sa? Dar pare atât de tânără!”
,, Da, aceea grasă, de lângă ea.”
În momentul acela, am văzut o tânără, de vreo 18-20 de ani, cu destule kilograme în plus, ștearsă, lipsită de feminitate, de cochetărie, dar cu o privire ingenuă. Un copil într-un corp prea mare, care părea să nu-i aparțină.
,,Albă-ca Zăpada!” mi-am spus, atunci. Apoi mi-am imaginat-o pe tânără, spărgând oglinda fermecată, pentru a rupe blestemul.
Basmele copilăriei reprezintă miturile cu care creștem și care se insinuează tăcut și distructiv ca un virus, în viețile noastre de adult.
Astfel de cazuri nu sunt singulare. Ori de câte ori veți gândi sau veți auzi ,,Ce mamă tânără și frumoasă!”, sunteți în fața scenariului ,,Albă-ca-Zăpada”.
Fără pretenția de a face analiza psihologică a basmului, doresc să atrag atenția asupra scenariul de viață al celor două femei. Lucrurile sunt pe cât de triste, pe atât de simple. Mama (nu neapărat mașteră) nu-i acordă permisiune fiicei, să devină femeie.
Nu crește! Nu fi frumoasă! Nu deveni femeie!
Aceste interdicții nu sunt verbalizate, nici măcar conștientizate de mama care își iubește fiica, în felul ei. Ea i le transmite prin modul în care se poartă, se îmbracă, flirtează cu bărbații, prin relația pe care o are cu fiica.
Se activează, astfel, un mit din copilărie, în mod inconștient și incontrolabil. Fiica trage concluzia că va pierde dragostea și protecția mamei dacă va deveni femeie.
Sigur că își admiră mama, e mândră cu ea, ar vrea să-i semene, de aceea o însoțește peste tot. Însă tinerețea și frumusețea mamei se manifestă tocmai prin raportare la propria fiică.
Să fim înțeleși, nu o acuz pe mamă! E normal să-și dorească ,,tinerețe fără bătrânețe”, e dreptul ei. Cu atât mai mult cu cât nu e conștientă de răul pe care-l face copilei, neacordându-i permisiunea să crească.
În felul ei, distorsionat de alte răni sufletești, ea dorește să-și protejeze fiica de dezamăgirile vieții de femeie.
,,Oglindă, oglinjoară,/ Cine-i cea mai frumoasă din țară?”
Atâta vreme cât oglinda va reflecta chipul mamei, fiica va rămâne încremenită în copilărie. Va căuta tovărășia acelor bărbați care nu-i pun în pericol inocența, care nu o oglindesc ca femeie (,,piticii”).
Dacă nicio ispită sub formă de măr nu o va amăgi, atunci nici prințul nu va apărea să rupă blestemul, oricât de mulți ani vor săpa chipul mamei.
Dragă Albă-ca-Zăpada, sparge oglinda blestemată și dezbracă-te de trupul de copil! Dacă ochii tatălui tău nu au fost capabili să-ți oglindească frumusețea (cine credeați că este oglinda?!) atunci caută alți ochi ai căror privire să o facă.
Dragă mamă, spune-i fetei tale că e frumoasă, că are voie să fie sexy, la vârsta adolescenței. Nu o mai însoți la petreceri, nu o mai lua cu tine. Și să nu uit ceva foarte imortant: cumpără-i o rochie care să-i pună în valoare feminitatea! Asigur-o că o iubești chiar și atunci când va fi FEMEIE!
A fi mamă e o binecuvântare, dar și o responsabilitate imensă!
Geanina Timofte
