Suferinţa din dragoste: 5 căi prin care poţi să te vindeci

Cum să te vindeci de suferința din dragoste

Am citit, acum ceva timp, o stare pe facebook, a unei cunoştinţe pe care o ştiam fericită într-o relaţie, faptul că este nefericită, că suferă, şi mai ales că nu se sfieşte să ne împărtăşească aceasta suferinţă, aşa cum a ne-a împărtăşit şi clipele fericite în fotografii de cuplu.

A primit foarte multe mesaje de susţinere, atât de la femei cât şi de la bărbaţi, eu însămi, deşi nu mai vorbisem cu ea de mult timp şi nu aveam o relaţie prea apropiată, am simţit nevoia să-i scriu un mesaj de susţinere.

De aici s-a născut dorinţa mea de a da un răspuns la întrebarea ,,cum să nu suferi din dragoste?...”

Ştiu că o să te frustreze răspunsul meu, sau o să te amuze, în cel mai fericit caz, când o să auzi ceea ce-ţi voi spune: habar nu am! Ştii de ce ţi-am dat acest răspuns, nu-i aşa? Pentru că dacă aş fi ştiut, probabil că nici eu nu aş fi suferit vreodată.

Şi dacă cineva ar fi găsit răspunsul, presupunând că există vreunul, nu ai mai auzi pe nimeni să sufere din dragoste.

Dragostea o afecțiune psihică

Ştiai că dragostea este considerată afecţiune psihică, potrivit OMS? Studiile recente ale specialiştilor psihologi, neurologi şi biochimişti au dus la identificarea şi clasificarea (cf. DSM) a ceea ce numesc ,,boala dragostei” sau ,,sindromul inimilor frânte”.

Cercetătorii americani au constatat că, atât în etapa de îndrăgostire, cât şi în cea de suferinţa generată de despărţire, se activează aceeaşi zonă din creier. Analizele sângelui au arătat că numărul foarte mare de hormoni de stres care se secretă poate fi dăunător pentru inimă, care prezintă acelaşi simptom ca la infarct.

Frustrarea (determinată de lispa afecţiunii din partea persoanei iubite) este similară sevrajului apărut în urma întreruperii drogurilor, aşadar se poate afirma că dragostea creează dependenţă la modul propriu. Cercetătoarea austriacă Gertie Senger, a constatat că cei care suferă din dragoste îşi pierd sentimentul valorii sinelui, se simt trădaţi, jigniţi, umiliţi, iar durerea emoţională este atât de mare, încât ajung, adesea, la depresie.

Nu e de mirare că numărul sinucigaşilor din dragoste (mai ales în cazul celor cu un fond psihic labil) este semnificativ. O soluţie, în aceste situaţii, o reprezintă, fără îndoială, psihoterapia. Se evită, astfel, soluţii nocive ca dependenţa de alcool, de droguri, chiar sexuală. Îţi recomand nuvela lui Irvin Yalom, Călăul dragostei.

Pericole

Există, desigur, multe moduri de a evita de suferinţa pe care ţi-o provoacă dragostea, aşa cum ţi-am arătat deja, unele fiind nocive pentru sănătatea fizică şi emoţională:

• alcoolul,
• ciocolata (sau mâncarea în exces),
• dietele pentru slabit care pot duce la bulimie sau anorexie,
• drogurile,
• o sexualitate promiscuă lipsită de sentimente,
• dar şi câteva mai puţin nocive ca dependenţa de sport, de muncă sau, în cazul femeilor, de saloanele de înfrumuseţare.

Diferența dintre dragoste și iubire

Acum hai să lămurim puţin lucrurile... sau termenii. Există o diferenţă între a iubi şi a te îndrăgosti. Îţi aminteşti lecţiile de gramatică din şcoală?

A se îndrăgosti este un verb reflexiv, adică, acţiunea se răsfrânge tot asupra subiectului, aşadar efectele îndrăgostelii le resimt eu, cel care s-a îndrăgostit, nu şi cel de care m-am îndrăgostit. El poate să se îndrăgostească, la rândul lui, de mine, cu efecte asupra propriilor stări emoţionale şi fizice, sau nu!

Ce se întâmplă cu a iubi? Acesta este un verb tranzitiv, adică, acţiunea subiectului se răsfrânge asupra unui obiect. A iubi...ceva, pe cineva. Aşadar, atunci când iubeşti, oferi celuilalt, sentimentele tale se transpun în fapte, gesturi de care beneficiază ,,obiectul” iubirii tale.

Ai înţeles acum, că din dragoste poţi să suferi, dar nu şi din iubire. Dar întrebarea este: cum să nu suferi din dragoste?

Am să-ţi răspund printr-o altă întrebare: Există vreun om care să nu fi suferit din dragoste? Poate doar cine nu a iubit. Şi cu toate astea, există atât de multe sfaturi pe această temă, toate venind din partea unora care, evident, au suferit şi şi-au învăţat lecţia.

Lecţia altora poate fi şi a ta?

Da şi nu. Ceea ce ştiu este că fiecare trebuie să-şi înveţe propria lecţie, de unul singur pentru că nimeni nu poate învăţa pentru tine. E drept că nici nu poţi trăi personal toate experienţele lumii, uneori mai înveţi şi de la alţii.

Am auzit pe cineva spunând că ar trebui să alegem cu mintea, să căutăm compatibilităţile, să.... Dar mă întreb cum naiba să te îndrăgosteşti cu mintea? Mi-am amintit acum de o caricatura în care creierul o ciomăgea, responsabil, pe inimă  spunându-i: Te omor dacă te mai îndrăgosteşti! Îmi şi imaginez cum cineva studiază cu atenţie un posibil partener şi spune: suntem compatibili, eşti un exemplar acceptabil din punct de vedere estetic sau social, avem pasiuni comune, aceleaşi idealuri, deci hai să fim un cuplu. Unde e dragostea în ecuaţia asta? Unde e frumuseţea vieţii? Şi chiar dacă presupunem, prin reducere la absurd, că s-ar crea astfel, un cuplu, ce credeţi că va urma?

Surpriză! El nu e Eu. Avem multe, foarte multe în comun, dar cel puţin cam tot atâtea diferenţe.

Putem schimba pe cineva?

Îţi spun eu ce fac unii: încearcă din răsputeri să-l modeleze pe celălalt, după chipul şi asemănarea lui. Îţi sună cunoscut? Credeţi că mie nu?!

Câte femei nu se căsătoresc, chiar, cu gândul că de dragul lor, partenerul se va transforma în ceea ce îşi doresc ele. Acum să nu credeţi că doar femeile fac asta.

Câţi bărbaţi nu sunt dezamăgiţi când, după ani de încercări, constată că femeia de lângă ei nu vrea nici în ruptul capului să devină, dacă nu mama, măcar jumătatea tăcută şi supusă?

Şi totuşi, ce plictisitor ar fi să fim toţi la fel! Tocmai în aceasta constă frumuseţea vieţii şi a oamenilor, faptul ca fiecare e unic, ca suntem diferiţi şi avem ce descoperi unul de la celălalt, avem ce învăţa unii de la alţii, ne îmbogăţim şi creştem unii prin alţii.

Evident, dacă unul din cuplu vrea să meargă la drepta pentru că asta îl face fericit, iar celălalt porneşte spre stânga pentru că acolo e destinaţia lui, e greu spre imposibil să menţii o relaţie, dar nu despre relaţii e vorba, ci despre dragoste sau iubire. Iar în iubire, îl iubeşti pe celălalt pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ai vrea să fie. Aminteşte-ţi calităţile de care te-ai îndrăgostit, de ce ai vrea apoi să le schimbi? Nu cumva, dacă ţi-ar reuşi treaba asta cu schimbatul, ai avea satisfacţie, dar ai înceta sa-l mai iubeşti?

Cum să fac să nu mai sufăr din dragoste

Şi acum, dacă te întrebi, încă, ,,bun, dar cum să nu mai sufăr din dragoste?” eu am să-ţi răspund simplu: să nu te mai îndrăgosteşti! Mm... Nu-i aşa că nu-ţi place răspunsul? Nici mie. Aşa că, îndrăgosteşte-te şi asumă-ţi riscul!

Dacă eşti pe un nivel de dezvoltare personală în care ai înţeles că iubindu-te pe tine însuţi, poţi iubi pe celălalt, fără să-i ceri nimic în schimb, atunci eşti norocos. Iubirea nu e o nevoie, ci un proces de dăruire necondiţionată.  Tu ştii deja să faci diferenţa între iubire şi dependenţă.  De fapt nici nu ai avea ce să cauţi pe acest blog să-mi citeşti articolul, ci pe altul, eventual de dezvoltare spirituală.

Dacă nu te afli acolo şi nici măcar în proces, iar pentru tine iubirea înseamnă reciprocitatea sentimentelor, atunci ai putea să te gândeşti la faptul că nu e chiar aşa rău să suferi din dragoste.

O, da... ştiu că doare, dar vezi şi tu partea bună a lucrurilor. Nu realitatea ne aduce suferinţă, ci modul în care o interpretăm. Aşa că hai să ne raportăm diferit la suferinţa din dragoste: ce zici dacă ai vedea-o ca pe o lecţie învăţată?

Asta nu înseamnă neapărat că a doua oară nu ai să suferi, ci doar că ai s-o faci diferit... asta dacă ţi-ai învăţat lecţia. Şi chiar dacă nu ai învăţat nimic, tot e un câştig: cât de frumos, cât de special, unic a fost totul! Şi ce dacă s-a terminat? Ce dacă doare?

Rămâne loc pentru o altă dragoste.... până într-o zi când nu o să mai suferi şi când o să trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Drumul până la adânci bătrâneţi e lung și s-ar putea să dispară dragostea sau să se transforme în altceva decât era la început. Dar asta e o altă poveste, vorba Sherezadei, pe care o să ţi-o spun, poate, în articolul următor...

Dacă o să-mi ceri asta, desigur.

Aşadar, să-ţi ofer, totuşi,  5 moduri prin care să vindeci suferinţa din dragoste:

1.Fă diferența între iubire și dependență

Iubirea vine din preaplinul inimii tale, atunci când tu simti că eşti iubit/ă de către familia ta, de către prieteni, de către Dumnezeu ( Destin sau Univers), astfel încât nu mai simţi un gol, o nevoie de iubire care să vină, în mod obligatoriu, de la persoana de care se întâmplă să te îndrăgosteşti.

Atunci poţi să iubeşti liber, necondiţionat.

Dacă într-o zi, celălalt simte că fericirea îi vine dintr-o altă relaţie, vei putea să accepţi plecarea din viaţa ta, pentru că ştii că asta-l face fericit. Vei fi trist, îţi va fi dor, dar nu vei suferi, pentru că iubirea ta autentică îşi doreşte fericirea celuilalt.

Dependenţa, în schimb, înseamnă nevoie (uneori patologică) de celălalt, căci te iluzionezi că eşti valoros, că eşti special, doar în măsura în care celălalt îţi confirmă acest lucru.

2. Împărtăşeşte

Vorbeşte despre ceea ce simţi cu prietenii tăi apropiaţi sau mai depărtaţi, fără teama de a fi judecat sau dispreţuit. Îţi garantez din experienţa mea şi a cunoscuţilor mei, că oamenii sunt solidari cu cei care suferă, fiind dispuşi să te asculte, să te susţină – fiecare în felul lui – mai mult decât atunci când îţi împărtăşeşti bucuria (când deseori, se naşte invidia).

Se spune că suferinţa se împarte la numărul celor cu care o împărtăşeşti.

3.Învaţă din experienţa trăită.

Dacă totuşi iubirea ta umplea un gol, priveşte povestea de dragoste ca pe o lecţie de viaţă, ca pe o experienţă care ţi-a îmbogăţit universul gândirii, ca pe un câştig, iar suferinţa este preţul lecţiei. Priveşte în urmă, cu detaşare, observând tot ce ai învăţat din această experienţă. Sunt sigură că ai învăţat multe lucruri care-ţi vor fi utile într-o experienţă ulterioară.

Gândeşte-te la faptul că acum eşti o altă persoană decât cea de dinaintea iubirii, mai complexă, mai profundă, cu o viziune nouă asupra vieţii. Astfel, poţi să-i mulţumeşti, fie şi în gând, celui care, deşi acum te-a făcut să suferi, te-a îmbogăţit sufleteşte.

4.Detașează-te

Este un alt mod prin care poţi depăşi orice impas emoţional, inclusiv suferinţa în iubire. Cum să te detaşezi? Simplu.

• Fă un pas în spatele experienţei şi priveşte-te pe tine, suferind, aşa cum ai privi la televizor un film sau chiar o ştire, un fapt divers despre o persoană pe care nu o cunoşti, o persoană din lumea asta mare, care suferă din dragoste.
• Sau ai putea să te imaginezi peste 10-20 de ani, vorbind copiilor tăi despre această poveste a ta.  Nu-i aşa că nu mai doare la fel de tare?
• Imaginează-ţi că a trecut deja, suferinţa, vorbeşte despre ea la timpul trecut. Crede-mă, ajută foarte mult, deoarece creierul o va percepe ca pe o experienţă trecută, astfel că durerea se estompează din ce în ce mai mult.

5.Iartă

Iertarea este cea mai bună metodă, dar şi cea mai dificilă pentru mulţi dintre noi. Iartă-te pe tine că nu ai putut păstra lângă tine pe cel iubit, iartă-te chiar şi pentru faptul că suferi. Iartă-l pe celălalt pentru că a vrut altceva şi pentru că te-a rănit fără intenţie, căutându-şi fericirea în altă parte. Şi nu uita: eşti o persoană perfectă, demnă de a fi iubită, chiar dacă celălalt a decis să caute o altă iubire.

Dacă ai nevoie de mai mult, înscrie-te la cursul terapeutic pe care l-am pregătit pentru tine. Ai nouă ședințe de psihoterapie video pe care le poți vedea în ritmul tău, în confortul casei tale. Știu că ești destul de ocupat și nu ai destul timp să mergi la cabinetul unui psiholog, săptămânal. Tocmai de aceea îți ofer posibilitatea să beneficiezi de terapie la tine acasă, în fața laptopului, confortabil. În plus, poți reveni asupra fiecărei ședințe, de câte ori simți nevoia.

Tot ce trebuie să faci este să te înscrii mai jos!

Dragostea adevărată

Toţi oamenii caută dragostea, iar dragostea ne caută pe noi. Gândeşte-te că din mulţimea de oameni, unul te va găsi, se va indrăgosti, te va iubi dorind să-şi petreacă restul zilelor (sau doar o parte dintre ele) lângă tine. Cu condiţia ca tu să fii de acord... Ai răbdare şi împodopeşte-ţi sufletul în aşteptarea dragostei. Sigur o vei întâlni, e doar o problemă de timp.

Dacă eşti unul dintre cei care suferă de dragoste, primul pas pe care-l ai de făcut acum, după ce ai terminat de citit articolul, este să alegi una din cele cinci căi enumerate, pe aceea care crezi că e mai potrivită pentru tine, apoi pune-o în aplicare.

Ajută mult şi să pui pe hârtie, să faci un fel de analiză scrisă a experienţei pe care o trăieşti, ca un jurnal, scrisul fiind un mod de a te descărca emoţional şi a te detaşa, a ieşi din ,,problemă”.

Dacă ai suferit vreodată, din dragoste, povesteşte-mi, te rog, modul în care ai reuşit să treci peste această suferinţă. Împărtăşeşte din metodele tale, ajutând astfel, pe cineva care, poate în acest moment, nu vede o cale de ieşire. Ce părere ai despre sugestiile mele?

Îţi doresc, dragă cititorule, să te îndrăgosteşti, oricare ar fi consecinţele!