Sunt întrebată, adesea, de acelea dintre voi care-mi urmăresc materialele, ce este, de fapt, un narcisist. Ce înseamnă acest cuvânt, dincolo de semnificația mitologică pe care o cunoaștem, cu toții.
În mitologie, Narcis era un personaj cu o frumusețe fără seamăn, astfel că oricine îl vedea, se îndrăgostea de el. Însă Narcis, conștient de frumusețea sa, era arogant și crud, respingând pe toți, împingându-i chiar și la moarte, spun legendele. De aceea a fost pedepsit de către zei, să se îndrăgostească de propria reflexie în apă. Astfel, Narcis, ajunge să-și piardă mințile și să moară, în cele din urmă.
Aceasta e doar o poveste, dar care, ilustrează o formă a iubirii de sine dusă până la extrem. De fapt, e mai degrabă egoism și egocentrism. Semnificația poveștii nu se rezumă la iubirea de sine (nesănătoasă, în acest caz). Problema este incapacitatea de a iubi pe altcineva și a produce, astfel, multă suferință celor cu care intră în relație.
În psihologie, acest comportament este numit tulburare de personalitate narcisică. Narcisicul, bărbat sau femeie, are o structură emoțională imatură. Orice vârstă ar avea, oricâte studii sau orice funcție ar ocupa, la nivel emoțional este infantil. Adesea, încercarea de a comunica rațional cu el, duce la eșec.
Împinsă la extrem, acest tip de personalitate este psihopatică și paranoidă.
Dacă iubirea de sine este o componentă naturală și sănătoasă a personalității, în cazul acestei patologii, este împinsă până la extrem, transformându-se într-o obsesie a imaginii de sine. De aceea comportamentul narcisicului este asociat cu nevoia de control al celorlalți.
În copilărie narcisicul a fost rănit, umilit, abuzat fizic sau emoțional de către părintele de același sex, opresor sau alcoolic. Uneori a fost hiperprotejat de celălalt părinte. Pentru a supraviețui emoțional se identifică, treptat, cu acest părintele abuziv.
În realitate, în spatele grandomaniei și a omnipotenței, se află un vid interior, un gol de care fuge pentru a se proteja. Oricine îi tulbură imaginea auto-creată, este privit ca un dușman de moarte. De aici agresivitatea lui, în relație cu ceilalți.
Într-un cuplu, pozează în partenerul perfect, îți oferă exact ce ai nevoie. Intră în relație ca salvator, te ascultă, te înțelege cum nimeni nu a făcut-o vreodată, îți spune exact cuvintele pe care vrei să le auzi, are comportamentul partenerului ideal.
Atenție! Totul nu este decât o strategie, un joc actoricesc perfect. Îți reamintesc că narcisicii nu au empatie, sunt incapabili să iubească, iar această afirmație nu e o metaforă, e o realitate. Sunt manipulatori, te seduc, apoi te rănesc. Îți află punctele slabe și le folosesc împotriva ta. Te fac dependent de ei. Își abuzează emoțional, chiar fizic, partenerul de cuplu.
De regulă, narcisicul intră în relație cu persoane vulnerabile, care nu au destulă încredere în ele sau care trec prin momente dificile. E ca un prădător care simte, instinctiv, posibila ,,pradă”, căprioara cea mai slabă din turmă. Slăbiciunea ,,victimei” îi hrănește orgoliul, dându-i sentimentul puterii absolute.
Evită partenerul ,,perfect”, nu te lăsa prinsă în capcana acestei relații cu ,,prințul salvator”. Acest tip de persoane care provoacă multă suferință celor cu care se află în relație.
