,,Îți doresc multă fericire!, La mulți ani fericiți!, Un An Nou fericit!, Să aveți o căsnicie fericită!, Sărbători fericite!… ” sunt doar câteva dintre urările pe care și ni le facem unii, altora, în momente importante ale vieții sau cu ocazia diferitelor sărbători.
Ce au, în comun, acestea? Cuvântul ,,fericire”.
Dacă întrebi pe cineva ce dorește de la viață, îți va răspunde, în 90% dintre cazuri ,,fericire”. Sigur, nu vorbim de acele situații extreme de viață, ci de acelea obișnuite. Totuși, în momentul în care le ceri oamenilor să definească fericirea, încep să apară dificultățile. Fiecare are propria definiție a fericirii.
,,Fericirea este un drept cu care ne naștem”, afirmă Matthieu Ricard, însă cum ne-am putea exercita acest drept, dacă nu știm prea clar ce presupune.
Așa că hai să încercăm o ,,descriere” a fericire, fără a avea pretenția că dețin adevărul absolut.
Fericirea este acea stare de bine, de mulțumire sufletească, de armonie a corpului, a minții, a emoțiilor și a comportamentelor noastre. Acea pace pe care simți că ai vrea să o eternizezi.
Dar există o stare de fericire perpetuă?
Pentru noi, oamenii obișnuiți, cam greu.. Avem, însă, clipe de fericire pe care le putem aduce, în viața noastră, cât mai des. La cei evoluați spiritual, puțini trăitori în lumea comună, situația stă exact invers. Nu trebuie să aspirăm la a fi asemeni asceților sau sfinților. Cum de altfel nimic nu ,,trebuie”.
Dar e bine să știm că avem acces, când dorim, ca la o cămară plină de bunătăți, la clipele de fericire.
De ce, totuși, nu simțim că suntem fericiți, dacă avem acces când dorim? Dacă e un drept al tuturor?
Simplu: pentru că fie nu trăim în prezent și nu vedem că suntem fericiți, de fapt, exact ACUM, fie pentru că facem o confuzie între fericire și plăcere.
Cel mai adesea, oamenii confundă fericirea cu plăcerea, dar plăcerea e un sac fără fund: cu cât pui în el, cu atât este mai gol. Cu atât nevoia de a pune, crește.
Îți place înghețata de vanilie cu ciocolată? Dar de ce nu-ți ajunge o cupă? Plăcerea, satisfacția, sunt legate de ,,a avea” și asta nu e niciodată suficient. Pentru că, o dată ce ai, posesia nu-ți mai oferă plăcere, vrei și altceva, mult mai mult.
Cea mai frumoasă rochie, cel mai rafinat parfum, cea mai scumpă mașină, cea mai mare casă, cel mai tare smartphone. Dar îți oferă, toate acestea, fericire? Doar o plăcere de moment care hrănește egoul, orgoliul flămând de imagine.
Pentru cine? Pentru ceilalți, evident. Pentru un loc privilegiat în grupul tău, în societate. Numai că acest mod instinctual, de comportament, nu îți oferă pace. În lumea aceasta, este o permanentă luptă pentru putere, căci un altul vine cu aceeași sete, gata să te dea la o parte…
Realitatea este că această goană după ,,a avea” în speranța găsirii tărâmului promis, a fericirii, te epuizează și-ți lasă, în suflet, un gol. Te simți deconectat de semenii tăi. Însingurat…
Fericirea este o stare ce hrănește spiritul și care te conectează cu semenii tăi. Conectarea presupune ieșirea din limitele srâmte ale eului tău. De aceea e o stare de preaplin ce se varsă peste limitele ființei tale, conectându-te cu lumea. Devenind una cu lumea, nu te vei simți, niciodată, singur.
Fericirea este despre A FI, nu despre a avea. E suficient să conștientizezi că ești și că a fi este o fericire, în sine.
Fericirea nu e afară, e înăuntru tău. Nu este ceva ce găsești, la capătul unei căutări, ci o alegere. Fericirea există pur și simplu, fără argumente.
Pare simplu, totuși nu este. De ce? Din cauza minții, a limitelor, a programelor limitative.
Dar hai să-ți spun un secret: fericirea se poate antrena. Da, chiar așa, cum antrenezi mușchii.
Privește un răsărit sau un apus de soare. Contemplă, pur și simplu, lasă frumusețea să te cuprindă, nu te gândi la nimic, doar rămâi uimit de admirație. Iată o clipă de fericire! Contemplarea frumuseții în stare pură declanșează starea de extaz.
Îmbată-te de parfumul unei flori, al unui trandafir. Nu te gândi la trandafir, doar închide ochii și simte-i parfumul. Știai că mirosul are legătură directă cu creierul limbic, acolo unde se nasc emoțiile? Pune puțin ulei esențial de lavandă, într-un difuzor sau în palme și inspiră-i parfumul. O stare de liniște și relaxare te va cuprinde, curând, poate chiar vei adormi.
Ascultă cântecul valurilor îmbrățișând țărmul sau ciripitul înaripat al cerului. Muzica, creată de om sau de natură, ne-a însoțit dintotdeauna. Există chiar și o ramură a psihoterapiei - meloterapia - cu beneficii demonstrate asupra sănătății fizice și mentale. O melodie potrivită ordonează materia și spiritul, te aduce în Prezent.
Deschide-ți inima, cu bunătate, spre semenul tău, lasă iubirea să se reverse asupra inimii lui și simte asta. Se va întoarce la tine, însutită, bucuria pe care o faci celuilalt. În final, evoluând pe treptele conștiinței, vei înțelege că fericirea înseamnă să oferi ceva din tine, semenilor tăi, contribuind, astfel, la binele omenirii.
Acestea sunt clipe de fericire. Repetă experiența, adaugă altele și exersează zilnic. Chipul ți se va însenina, ființa ta se va armoniza și vei simți pacea aducătoare de fericire.
Sigur, vor fi și momente de tristețe, de frică, de furie, de grijă… Simte-le, ele sunt naturale, dar nu le rămâne captiv. Eliberează-le cu recunoștința cuvenită pentru intenția lor pozitivă. Apoi întoarce-te, la cămara ta cu bunătăți. La fericire.
Să fii fericit!
