Când întrebi ,,de ce eu?”, ,,de ce mie?” îți plângi de milă și te menții în energia durerii. Când întrebi ,,cum să?” ai pus în mișcare energia care te scoate din orice criză te-ai afla.
Uneori viața ne mai izbește cu fundul de pământ, pentru că oricât ne-am crede de puternici, există multe lucruri asupra cărora nu avem control. Există predestinare așa cum există și liber arbitru. Ideea e să înțelegi ce stă în puterea ta și ce nu.
Când te simți neputincios în fața destinului, când te simți doborât la pământ, ești atât de rănit și te doare atât de tare, încât nu poți face altceva decât să plângi și să te întrebi:
De ce eu? De ce mie?
Ei bine, este normal să te doară și este normal să te revolți, dar este bine de știut că acest tip de întrebare nu-ți aduce nimic, niciun răspuns.
Întrebările de revoltă sau lamentațiile te mențin în acea energie a durerii, în închisoarea suferinței, în ciuda așteptării ca ceva sau cineva să-ți facă dreptate. Pentru că viața curge pur și simplu, lucrurile exterioare ție, se întâmplă fără să țină cont de părerea ta…
Dar dacă te întrebi ,,cum să?” lucrurile se schimbă. Îți iei puterea înapoi și ești în ipostaza liberului arbitru, în energia luptătorului. Pentru că punând întrebarea corectă, răspunsul vine automat. El este conținut de întrebare.
„Cum să?” îți aduce modalitatea de a ieși din criza existențială.
Cum să nu mai sufăr? te poți întreba… Iar răspunsurile vin ca soluții posibile. Nu toate răspunsurile ți se vor potrivi, dar dintre multiplele variante, cu siguranță o vei găsi pe cea potrivită. Uneori ai nevoie de câteva erori ca să ajungi la soluția bună pentru tine.
Poate că ai pierdut o ființă dragă, poate ai fost părăsit, poate o boală gravă ți-a handicapat existența, poate ai pierdut casa, jobul… sau orice altă pierdere vei fi având. E perfect normal să plângi, fie că o faci cu lacrimi, fie interior. E normal să-ți descarci durerea.
La fel de normal e să te revolți împotriva destinului nedrept. De ce ție ți s-a întâmplat asta? E nedrept să te afli în această situație, nu o meriți.
Dar, cum spuneam, nu există ,,cineva” pe care să-l învinuim, lucrurile se întâmplă, iar noi nu avem control asupra lor. Viața nu e nici dreaptă nici nedreaptă, ea este, pur și simplu.
Ce s-a întâmplat nu poate fi schimbat. Ceea ce fac ceilalți e decizia lor, nu a ta. Prin urmare, nu-ți rămâne decât să faci ceea ce stă în puterea ta. Nu te critica. Fii blând cu tine, chiar și atunci când nu ai puterea de a lua decizia corectă pentru binele tău.
De multe ori, motivul neputinței tale se află tocmai în acea voce critică interioară, care te face intolerant la propriile greșeli. Dar această critică nu îți dă puterea de acționa, ci, adesea, te afundă și mai mult, în durere și neputință. De aceea e necesar să fii propriul tău aliat, mai ales atunci când îți greșești ție însuți.
Găsește soluții.
Imaginează-ți cum ar fi să știi cum să ieși din criză. Imaginația e foarte importantă și adesea, poate să dea minții, iluzia realității și imboldul de a găsi soluții.
Dacă nu reușești, fă un brainstorming: scrie toate soluțiile care-ți vin în minte, oricâte de absurde ar părea. Uneori, printre ele poate fi soluția potrivită.
Dacă nici asta nu merge, întreabă-te cum ar proceda, în situația ta, o persoană pe care o admiri, un model. Aceasta ar putea fi mama sau tata, un mentor, un personaj de film, eroul tău din copilărie. Intră în rolul acestuia și caută soluții, aflându-te în papucii lui.
Dacă nimic din toate acestea nu funcționează, cere ajutorul. Nu unei singure persoane, care se poate să te descurajeze, ci mai multora, până vei găsi ajutorul potrivit.
După cum vezi, principala diferență între cele două întrebări este că în vreme ce lamentația te menține încremenit în dramă, întrebarea ,,cum să?” te pune în mișcare. Înseamnă acțiune. Iar acțiunea aduce cu sine, întotdeauna, ieșirea din criză.
Acționează, dragul meu cititor. Nu contează ,,cum”, important e să fie ,,acum”. Doar așa vei afla din răspunsul la acțiunile tale, care este modul corect, potrivit pentru tine.
Geanina Timofte
