Am auzit, în ultimul timp, tot mai mulţi tineri, ba chiar şi adulţi, întrebându-se care este vocaţia, talentul lor, în ce domeniu ar putea face performanţă sau mai sofisticat, ,,care este scopul meu?” Porneşti în căutare făcând ani întregi de studii într-un anumit domeniu, găsindu-ţi chiar un loc de muncă, apoi te trezeşti că nu te regăseşti în ceea ce faci, ba chiar nu reuşeşti, oricât ai încerca, să faci performanţă. Şi constaţi că ai pierdut ani preţioşi, dar tot e bine dacă îţi dai seama la timp! Ce te faci, însă, dacă porneşti iar în căutări existenţiale şi profesionale, fără să ai nişte ,,unelte”, o hartă, măcar, care să te ajute? Alţi ani pierduţi?
Există foarte multe teste descoperite de psihologi, de-a lungul anilor, multe dintre ele folosindu-se în cabinete şi de către psihologii şcolari. Eu îţi propun o unealtă care ţi-ar fi de mare ajutor, şi anume să descoperi inteligenţa de care dispui. Ce te faci, însă, cu faptul că specialiştii arată că inteligenţa depinde de moştenirea genetică în proporţie de 60-80%? (cercetări mai recente arată că genele ne condiţionează chiar mai puţin de 50%). Noroc că rămân celelalte procente la dispoziţia noastră... Şi mai e un noroc: inteligenţa a încetat să mai fie o chestie abstractă, un dar de la zei, în momentul în care Howard Gardner a lansat teoria inteligenţelor multiple, în 1993, când a descoperit că există şapte forme de inteligenţă: lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, kinestezică, interpersonală şi intrapersonală. El a coborât inteligenţa din sfera abstractă a gândirii în sfera concretă a aptitudinilor, astfel încât a permis accesul la aceasta, unui număr mult mai mare de oameni despre care să se poată spune: este inteligent!
Aşadar, ce-ţi rămâne ţie de făcut este să-ţi descoperi aptitudinea pentru a afla ce tip de inteligenţă ai, iar în funcţie de aceasta să completezi cele 20-40 de procente sau câte-or fi, aflate la dispoziţia ta.
Îţi propun, în acest articol, două moduri care să te ajute în căutările tale:
Ai şi aici două variante: o vizită la psiholog care îţi va aplica nişte chestionare pe care apoi le va interpreta sau să-ţi observi, pur şi simplu, comportamentul. Dacă preferi varianta a doua şi ţi se pare, totuşi dificil, poţi cere ajutorul celor din jur, prietenilor.
Ai inteligenţă lingvistică/ verbală dacă:
Profesii care ţi se potrivesc: avocat, jurnalist, prezentator tv sau radio, consultant vânzari, relaţii cu publicul, profesor, scriitor, actor etc
Ai inteligenţă logico-matematică dacă:
Câteva dintre profesiile care ţi se potrivesc sunt: programator, analist, broker de asigurări, contabil, avocat, inginer, om de ştiinţă în domeniile exacte etc
Ai inteligenţă vizuală/ spaţială dacă:
Ai putea fi: inginer, arhitect, designer vestimentar, make-up artist, bucătar, pictor, sculptor, geograf etc
Ai inteligenţă muzicală/ ritmică dacă:
Fără nici un dubiu, poţi fi: cantăreţ vocal sau instrumental, compozitor, dj, profesor de muzică, producător muzical, editor de muzică/film, organizator de evenimente muzicale etc.
Ai inteligenţă kinestezică/ corporală dacă:
Ai putea opta pentru următoarele profesii: dansator, sportiv, coregraf, antrenor, profesor de educaţie fizică, maseur, dentist, pompier, şofer, chirurg, mecanic etc.
Ai inteligenţă interpersonală (simţul relaţiilor sociale), dacă:
Poţi profesa ca: psiholog, politician, politician, profesor, sociolog, agent publicitar sau în resurse umane, în vânzări, lucrul cu publicul etc.
Ai inteligenţă intrapersonală (reprezentarea sinelui), dacă:
Ţi se potrivesc profesii ca: psiholog, artist, scriitor, preot, filosof, detectiv, cercetator, antreprenor etc.
Ulterior, Gardner mai adaugă şi inteligenţa naturalistă/ ambientală, care presupune abilitatea celor care lucrează în natură, de a distinge între specii de animale sau plante, diferite dipuri de roci etc. Este specifică exploratorilor, geografilor, biologilor.
În esenţă, orice aptitudine, indiferent de scorul obţinut la un test de inteligenţă, poate fi dezvoltată prin exerciţiu. Nimic din ceea ce este posibil unui alt om, nu-ţi este, ţie imposibil. Totul depinde de motivaţie şi voinţă.
Dar să revenim la inteligenţele multiple ale lui Gardner. Pentru început este important să identifici tipul de inteligenţă de care dispui într-un grad mai mare (asta înseamnă că şi celelate îţi sunt la dispoziţie, putând să le dezvolţi prin învăţare, până la un prag, însă). Apoi, ceea ce ai de făcut este să optezi pentru una din profesiile enumerate, în funcţie de tipul de inteligenţă de care dispui, iar dacă ţi se pare dificil îţi propun un exerciţiu de imaginaţie. Să nu-mi spui că nu-ţi poţi imagina! Toţi putem, facem asta încă din copilărie,chiar mai târziu, atunci când cineva ne povesteşte despre o întâmplare sau o călătorie, un film sau chiar o carte!
Imaginează-te făcând una din profesiile enumerate mai sus sau altele care-ţi trec prin minte, din aceeaşi categorie (acum că am stabilit că ai o imaginaţie bogată). Cu ochii închişi fii atent la ceea ce se află în jurul tău, la ceea ce auzi, la ceea ce simţi. Înregistrează cu atenţie toate detaliile, dar mai cu seamă ceea ce simţi, emoţiile pe care le trăieşti. Lasă-te cuprins de emoţii şi fii doar atent dacă acestea sunt plăcute sau nu. Dacă ai o stare de bine, de mulţumire sufletească, înseamnă că ţi-ar plăcea să faci acea profesie, dacă nu, optează pentru alta şi repetă exerciţiul. Uneori jobul pe care îl ai acum s-ar putea să fie în totală disonanţă cu ceea ce ţi-ar plăcea şi ţi s-ar potrivi, iar asta să fie sursa multor nemulţumiri.
Dacă ai găsit ceea ce ţi se potriveşte, atunci ia un creion şi o foaie de hârtie şi scrie pe două coloane, mai întâi ce resurse ai pentru a ajunge ceea ce-ţi doreşti, apoi ce nevoi ai. Dacă ai aflat de ce anume ai nevoie, scrie câteva modalităţi (cam tot ce-ţi trece prin minte) prin care ai putea obţine toate acestea. Apoi taie cu creionul ceea ce ţi se pare nerealist.
Un exemplu ar fi de ajutor: să presupunem că am inteligenţă kinestezică şi mi s-ar potrivi profesia de coregraf. Nu îmi place doar să dansez, ci şi să îi învăţ pe alţii să o facă. Mai mult, îmi imaginez paşi noi, miscări inedite etc. Încep căutarea unor modalităţi de a obţine ceea ce doresc: poate câştig la loto şi o să-mi cumpăr o sală de antrenament, o să câştig preselecţia la show-ul ,,Dansez pentru tine”, aş putea să caut un coregraf bun cu care să mă antrenez şi de la care să învăţ tehnici de lucru cu elevii... lista poate continua. Ţi-ai dat seama, deja, că cea mai realistă modalitate este cea din urmă. Ea nu le exclude pe celelalte, însă ca opţiuni secundare. Resursele pe care le am sunt: ureche muzicală, abilitate motrică, imaginaţie. Nevoile mele sunt banii şi voinţa. Cum le obţin? Voinţa o poţi obţine exersând: alegi să faci ceva util sau nu, chiar nesemnificativ (cum ar fi să mă plimb 3 ture în jurul blocului, în fiecare dimineaţă, să schimb ordinea hainelor în dulap sau orice altceva) în fiecare zi, până când devine obişnuinţă şi nu ţi se mai pare dificil. Aminteşte-ţi, un moment din viaţa ta, în care ai reuşit, cu voinţă şi exerciţiu, să obţii ceea ce ţi-ai propus. A funcţionat, măcar o dată. De ce nu ar funcţiona şi acum? Banii... altă nevoie. Evident, mă refer la banii necesari pentru a plăti cursuri de dans sau antrenamentul cu un coregraf foarte bun. Ce zici dacă ai renunţa la a ieşi, o perioadă, în cluburi, scazi numărul de ţigări (dacă eşti fumător) sau renunţi să-ţi înnoieşti garderoba, în acest sezon? S-ar face o economie apreciabilă. Visul tău merită orice sacrificiu. Alte metode, te las pe tine să ţi le imaginezi, în funcţie de situaţia ta individuală. Te-ai prins cum funcţionează exerciţiul?
Pentru a obţine ceea ce ţi-a mai rămas din listă, fă un plan cu obiectivele, paşii mici pe care îi ai de făcut şi apucă-te de lucru! Cum poţi face asta? Există multe modalităţi, despre una din ele am scris, deja, într-un alt articol. O să-ţi mai dau un secret: găseşte un model, un profesionist în domeniul ales de tine şi învaţă de la el, fie că o faci în mod direct, fie de la distanţă, observându-i traseul, modul de gândire, comportamentul.
