Separarea de partenerul de viață este un proces traumatic pentru ambele persoane implicate, dar și pentru copii, atunci când aceștia există.
Divorțul este un moment dificil care implică un proces de adaptare, deoarece separarea de partener are cu impact asupra mai multor paliere ale vieții: emoțional, legal, economic, co-parental, social.
Divorțul este considerat a doua mare traumă după decesul unui membru al familiei, de aceea stadiile emoționale sunt similare cu ale doliului. Vorbim despre un doliu de separare.
Stadiile emoționale ale doliului de separare (cf. Elisabeth Kubler-Ross): negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea.
Negarea în divorț este încercarea de a trăi ca pânâ la ace moment. Nu schimbi nimic altceva în viața ta pentru a avea iluzia de siguranță. În realitate, este necesar să faci sichimbări semnificative în toate aspectele vieții tale, pentru a o reorganiza.
Furia este o altă etapă emoțională absolut firească. E ca și cum te-ai trezit și vezi limpede tot ce nu a funcționat. Simți nevoia să-l acuzi pe fostul partener de viață, să te acuzi pe tine și pe toți cei pe care-i consideri vinovați.
Negocierea este etapa prin care încerci să păstrezi o relație cu celălalt, în speranța - nu totdeauna conștientizată - că vei avea echilibrul anterior divorțului. Dorești să fiți, măcar prieteni, cu pretextul că o faci de dragul copilului, de dragul vremurilor trecute, de dragul părinților.
Episodul depresiv care urmează când realizezi, cu adevărat, ce s-a întâmplat, deși este un moment dureros, face parte din această suită de emoții post-divorț. E o pierdere, prin urmare a murit o parte din tine. Nu doar un rol social (persoană căsătorită), ci și tot ceea ce ai construit ani întregi, cu dorința să dureze întreaga viață.
Acceptarea vine doar după ce ai percurs celelalte etape și ai lăsat timpul să se manifeste în plan emoțioal. Abia după acest moment emoțional poți spune că te-ai vindecat și poți privi înainte, optimist.
Apar dificultăți de adaptare la noua realitate, mai cu seamă când căsătoria a avut o durată mare de timp și când sunt implicați copiii.Prezența copiiilor te constrânge să faci ,,slalom” între job și casă, între nevoile tale emoționale și cele ale copiilor.
Este important să le explici copiilor că divorțul NU are legătură cu ei ci exclusiv cu voi doi. Că ei vor avea, mai departe, mamă și tată, doar că aceștia nu mai locuiesc împreună. Asigură-i de iubirea și grija voastră și dă-le exemple din viața altor copii din mediul lor, ai căror părinți sunt divorțați. Acest lucru îi ajută să-ți normalizeze situația nouă în care se află.
Persoana divorțată are nevoie de timp și de susținere în acest proces de reorganizare a vieții.
Ai nevoie să identifici noi moduri de a te susține economic, ai nevoie de oameni de încredere în jurul tău, care să te susțină. Nu ezita să ceri ajutorul celor apropiați. Acceptă că unii vor pleca din viața ta, odată cu despărțirea. Dar fii deschis/ă la nou, la apariția altora noi.
În plan emoțional apar manifestări ale tristeții, care alternează cu furia, reacții de revoltă, anxietate, teamă de nou, dor, regret. Aceste trăiri sunt absolut firești, de aceea este sănătos să le manifești, să le ventilezi. Ajută să vorbești cu o persoană în care ai încredere și care știe să asculte. La fel de bine poți scrie, într-un jurnal personal gândurile care însoțesc aceste emoții și cum anume le trăiești.
Este important să-ți iei ,,rămas-bun” de la acea perioadă din viața ta în care ai fost căsătorit/ă. Poți cumpăra 2 cutiuțe frumoase ori le poți confecționa chiar tu. Pe una vei scrie ,,comorile”, pe alta ,,lecțiile”. Pune, în ele, bilețele cu amintiri, cele frumoase în cutia comorilor, cele dureroase, în cutia ,,lecțiilor”. Când sunt pline, pune capacul și depozitează-le într-un loc în care nu ai acces zilnic.
Dacă ai fost părăsit/ă este bine să regândești situația în termeni favorabili ție: ești o persoană liberă, gata să începi o nouă viață. Fii curios cu privire la ce-ți poate aduce viitorul.
Experimentează tot ceea ce ai amânat, ani la rând. Fă o listă cu lucruri de făcute, din acelea pentru sufletul tău, lipește-o la vedere și începe să bifezi. De exemplu să învingi o frică, să înveți să dansezi, să zbori cu parapanta,, să-ți schimbi locul de muncă, orașul sau țara, să pleci într-o călătorie, singur/ă…
Iertarea este foarte importantă, căci te eliberează. Iartă-ți fostul soț pentru că nu a putut să păstreze vie, dragostea voastră, iartă-te pe tine pentru că ai pierdut acest proiect de viață atât de important - căsnicia.
Este o întrebare cheie care te va ajuta să ai o perspectivă realistă asupra situației tale post-divorț. Amintește-ți calitățile tale, cea ai devenit în toți acești ani.
Apoi, de ce nu, reinventează-te. Nu te schimbi tu, se schimbă manifestarea ta, în lume. De la un nou look (coafură, stil vestimentar) la un nou mod de a te purta, de a relaționa cu prietenii sau cu persoanele de sex opus.
Manifestă-te, în lume așa cum dorești. Nu te mai teme de gura lumii. Fiecare își trăiește propria viață. Frica de judecata celorlalți te ține în lanțurile prejudecăților, făcându-te să trăiești doar la jumătate din potențialul pe care îl ai.
Fă-ți noi proiecte de viață, setează-ți obiective concrete, de la a-ți urma un vis, la a cunoaște oameni noi. Este important să privi înainte, să pășim într-o direcție clară. De aceea noi obiective, noi planuri de viață te pot motiva.
Viața este un comoară fără lacăt. Tu doar deschide-i capacul!
