Ce este o relație toxică? Ca să putem răspunde la această întrebare, trebuie să știm cum ar trebui să fie o relație bună.
Scopul unei relații de cuplu este împlinirea unor nevoi: sexualitate, nevoi sociale (familie, grup de prieteni), nevoi relaționale (validare, impact, siguranță, comunicare, vulnerabilitate), dezvoltare individuală etc.
În situația în care toate aceste nevoi sau majoritatea dintre ele nu sunt împlinite, apare frustrarea unuia dintre parteneri. Acesta renunță, rând pe rând, la nevoile sale, din dorința de a nu pierde relația (căsnicia) și pune cuplul mai presus decât nevoile individuale, până la renunțarea de sine.
Astfel debutează tristețea, furia înăbușită, nefericirea profundă, iar până la depresie nu e decât un pas. Iată cum relația devine toxică.
Deseori, gelozia, umilirea celuilalt, agresiunea fizică sau emoțională, completează simptomele unei astfel de realații.
Dar de ce rămânem, totuși, în relații toxice?
Simplu: din FRICĂ.
Ce să fac? Unde să mă duc? Cum o să mă descurc? Nu am nicio șansă de unul singur. Mai ales când la mijloc sunt copii și ești responsabil pentru viitorul lor.
Dacă nu e vorba de copii, te întrebi cum o să trăiești fără el/ea, iubirea ta este atât de mare, încât nu ai să mai poți iubi vreodată. Viața fără cel iubit mai are vreun sens?
În realitate, aceste întrebări sunt doar justificări ale fricii sau rezultatul inconștient al unor programe de viață de tipul ,,nu fi fericit!”
Nu iubirea și nici grija pentru copii, ci frica este cea care te ține într-o relație toxică. Frica de singurătate, frica de moarte, frica de a fi tu cu tine, stăpân al propriei vieți și responsabil de ea.
Fie că e vorba de infidelități repetate, fie de violență fizică, verbală sau emoțională, mulți oameni rămân în relații toxice, negând evidențele sau crezând că ceva se va schimba.
Nefericire, singurătate , neîmplinire, tristețe, lipsa bucuriei de a trăi și mai ales, lipsa speranței sunt trăirile celui aflat într-o relație toxică.
Cum poate accepta, cineva, toate acestea?!
Știi de ce poate? Pentru că nu știe, nu vede. Trăiește într-o plasă de iluzii, condusă de FRICA bine ascunsă, în inconștient. Cu cât neagă mai mult, cu atât frica este mai mare, chiar dacă nu e conștient de existența ei.
Uneori, pentru a se proteja de o durere căreia nu ar putea să-i facă față, mintea noastră ignoră toate evidențele, acceptă toate minciunile, ca fiind adevăruri.
Este vorba despre MECANISME DE APĂRARE, negări care te ajută să supraviețuiești unei realități percepută ca amenințătoare. Este în afara puterii tale de a controla.
Uneori, REALITATEA ne izbește cu fundul de pământ, adevărul vine peste noi, ne doare, ne plângem de milă, eventual cădem în depresii pentru a ne justifica suferința.
Asta se întâmplă atunci când adevărul devine mai puțin dureros decât minciuna în care trăiești. Chestie de supraviețuire. Mintea inconștientă are ,,logica” ei, adesea, absurdă.
Când afli adevărul, te întrebi cum de nu ai văzut nimic… Unde erai? De ce?
Erai tot acolo. Doar că într-o lume a iluziilor pe care ți-ai creat-o pentru a supraviețui.
Așadar nimeni nu rămâne în relații toxice din ignoranță sau masochism, ci din neputință.
Uneori frica de pericolele necunoscutului activează un program de supraviețuire, independent de voința noastră.
Alteori este o frică de abandon care înseamnă ,,moarte” pentru creierul primitiv, dacă o astfel de experiență a avut loc în primii ani de viață.
Modelul părinților sau relația noastră cu proprii părinți ne pot ține în astfel de relații toxice și ne paralizează voința.
CE E DE FĂCUT?!
Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să nu te critici, ci să-ți accepți neputința cu blândețe și iubire ca un părinte bun, un părinte ideal care poți fi pentru tine însuți.
Fii propriul tău aliat! Ia-ți timp și întreabă-te cum ar fi altfel, cum au procedat alții, cum supraviețuiesc ei, cum fac față?
Cere ajutorul! Nu te sfii, lasă orgoliul, oamenii sunt gata să-l ajute pe cel vulnerabil (nu contează din ce motive, asta-i altă poveste).
Dacă cineva te critică sau îți dă sfaturi fără ca propria lui viață să fie un exemplu pozitiv, îndepărtează-te de el.
Caută modele de viață, nu vorbe! Cine te critică nu te poate ajuta.
Oamenii au nevoie de iubire și de acceptare, pentru a crește pe toate palierele vieții lor. De aceea, cu înțelegere și răbdare, cu iubirea și susținerea celor dragi, poți ieși dintr-o relație toxică. Poți redobândi puterea asupra propriei vieți.
Îți doresc, drag cititor, să redobândești bucuria de a fi pentru a ieși din plasa de iluzii care îți ucide sufletul!
Geanina Timofte
